A fi bun nu înseamnă a nu avea stimă de sine
„În urma unei analize a persoanelor care vin la terapie, am observat că cei care nu reuşesc să îşi facă loc în viaţă pe propria cale cred că nu o pot face din cauza faptului că sunt prea buni. Şi eu am crezut asta la un moment dat. Şi am realizat că, in realitate, ceea ce mă împiedica să merg mai departe erau fricile preluate din educaţie, fiindcă fusesem învăţată că trebuia să îi pui mai întâi pe ceilalţi în ecuaţie şi apoi pe mine (fapt ce dă naştere la o revoltă şi furie reprimată), conducand la o stimă de sine scăzută.
„Stima de sine este scăzută în situaţia în care tu nu ştii cine eşti, ce cauţi, ce vrei , ce îţi place şi începi să te agăţi de alţii care ştiu, simţind că tu eşti bun că faci ce vor alţii, în realitate tu nu faci ce vrei pentru că tu nu ştii ce vrei…”
Realitatea de multe ori este alta decât cea care se vede la suprafaţă.
Teama de a-ţi cere drepturile persoanale, teama de a-ţi asuma deciziile şi a înfrunta critica şi judecata celor din jur, teama de spune cine eşti şi ce vrei te face să pierzi dorinţa de viaţă, plăcerea vieţii, care este cel mai frumos dar ce ni se poate da nouă ca spirite.
De asemenea, cu cât orgoliul este mai mare , cu atât stima de sine este mai mică… Atunci când tu, suflet drag, te-ai lăsat caracterizat, definit de cei din jur şi ai încetat să mai descoperi cine eşti tu defapt, ai lăsat şi o parte din respectul faţă de propria persoană şi din încrederea că tu ai puterea de a schimba orice îţi doreşti la tine, nu altcineva.
Faptul că nu mai crezi de mult timp în tine şi te chinui din răsputeri să îţi ascunzi aşa-zisele defecte, slăbiciuni, nu face decât să îţi scadă puterea persoanlă şi vei putea fi întotdeauna manipulat prin intermediul fricilor şi slăbiciunilor tale, pe care tu eşti convins că le ascunzi atât de bine…Dacă vei avea curaj să porneşti în călătoria spre tine şi să înfrunţi propriul adevăr, să scoţi şi să accepţi şi ce nu îţi place la tine, să poţi vorbi relaxat despre slăbiciunile tale, atunci îţi vei redobândi treptat puterea interioară şi îţi vei găsi locul în acest Univers…
Cunoaşterea, autocunoaşterea înseamnă putere şi este evident de ce de mii de ani am fost împiedicaţi să avem acces la informaţie .Acum ai tot ce poţi avea nevoie pentru a ajunge la tine. Dacă vei ajunge să te cunoşti pe tine perfect, vei ştii cum funcţionează întregul Univers. Din păcate ne-am obişnuit să ne criticăm, să ne luptăm unii cu alţii şi nici măcar nu mai ştim să apreciem când o altă persoană vrea cu adevărat să ne ajute. Stăm în defensivă tot timpul şi aşteptăm ca la fiecare colţ să ne aştepte cineva cu sabia în mână. Această atitudine creează un stres imens organismului tău, plus că te face vulnerabil în faţa vieţii. Când tu ştii că poţi alege ce atitudine să adopţi în faţa provocărilor, în faţa celor veniţi să te ajute ca şi oglinzi reflectându-ţi propriul comportament , atunci vei conştientiza, că o dată cu schimbarea ta, se vor schimba şi oglinzile în care priveşti…Dar acest lucru nu îl vei putea vedea şi înţelege dacă orgoliul tău este mare şi nu accepţi că ceilalţi nu fac ceea ce fac în scopul de a te umili şi de a te răni pe tine, ci pentru că tu încă ai acest frici în interiorul tău şi atragi ceea ce te aştepţi să atragi.
Nu uita că tu nu poţi fi umilit, rănit, decât dacă tu perimiţi asta şi aceste emoţii provin din trecutul tău, când erai încă mic, într-o lume de oameni mari , răniţi la rândul lor, care au profitat de puritatea sufletului tau şi ţi-au spus ce credeau ei că te poate îmblânzi, să poţi fi „educat” mai uşor . Acum ai crescut şi poţi reevalua ceea ce îţi foloseşte, ce nu, ce poţi repara, ce poţi accepta…
Stima de sine crescută şi smerenia fac o pereche superbă, care îţi dă adevărata ta valoare…”
„Cand viata te provoaca la duel”
Ed. Book Break Publishing
Oroviceanu Iulia Roxana