ANTRENEAZĂ-ŢI TRUPUL, MINTEA ŞI SPIRITUL

Vedem multe persoane în ziua de azi cu un corp puternic, frumos „lucrat”. Dar oare este suficient pentru a ne simţi împliniţi? Opreşte-te o clipă, uită-te în interiorul tău, vezi ce simţi şi o să înţelegi.  Ai nevoie de mult mai mult pentru a funcţiona ca un întreg! Testează-ţi voinţa şi începe un program de desăvârşire. Fă-ţi un plan de început şi ţine-te de el! Eu voi încerca să îţi dau câteva sugestii pentru un triplu antrenament… Începe prin a-ţi antrena concomitent cele trei aspecte.

În primul rând, alege cu discernământ ce gen de informaţii permiţi să culeagă mintea ta. Culege binele, optimismul, onestitatea, curajul, şi lasă în urmă violenţa, bârfa, fricile. Asta poţi face alegând cu grijă mediul în care te învârţi, cărţile, revistele pe care le cumperi, emisiunile pe care alegi să le priveşti.

Tu eşti stăpânul minţii tale şi doar tu poţi hotărî ce vrei pentru tine!

Al doilea aspect ţine de templul sufletului, cum mai este numit trupul. Acordă-ţi respect şi tratează-ţi corpul ca pe un templu. Ai grijă ce mănânci, ce gen de antrenament ţi se potriveşte, ce îmbrăcăminte te avantajează. Caută echilibrul în tot ceea ce faci şi nu exagera în nicio privinţă. Îmbină antrenamentul de forţă cu cel cardio pentru a nu fi doar arătos, ci şi sănătos, şi de asemenea, ai grijă ce fel de suplimente foloseşti. Trebuie să ai în vedere beneficiile pe termen lung.

Antrenamentul spiritului necesită cel mai mare efort de voință din partea ta. Suntem prinşi în vâltoarea zilei de azi şi uităm cine suntem şi ce dorim cu adevărat de la noi.

Începe prin a-ţi potoli gândurile pentru câteva momente, ia-ţi o pauză din agitaţia continuă, respiră adânc şi concentrează-te, şi încearcă să îţi oferi momente de linişte interioară. Dacă exersezi destul de des, vei observa că te reîncarci şi eşti mult mai eficient în tot ce realizezi în continuare. Nu te lăsa să cazi pradă agitaţiei uitând de tine.

Asculta o muzică de calitate, plimbă-te cât mai des în natură, pune-ţi o meditaţie pe un CD înainte să adormi şi accesează-ţi universul tău interior. Cele mai de preţ comori, acolo le vei gasi.

” Cand Viata te Provoaca la Duel”

Iulia R. Oroviceanu

Trezire si evolutie. O relatie noua cu Spiritul

Povestile bazate pe teama, ale sinelui inferior

“Ne agatam de explicatiile atent elaborate, referitoare la motivele pentru care vietile noastre s-au desfasurat astfel , fara sa ne dam seama ca, chiar si atunci cand par sa ne ofere putere, ne impiedica dezvoltarea. “ Putem sa dansam cu demonii sau cu ingerii!

A te agata de povestile tale vechi, fara a te detasa de ele la un moment dat, te poate face sa intri intr-un rol de victima ce iti va bloca mersul inainte. Poti crede ca esti victima abuzurilor din copilarie, victima lipsei de afectiune, victima abandonului emotional de demult. La un moment dat iti iei atata putere din asta incat nu mai vezi sensul in a renunta la povestile tale vechi. A sti cine esti, ce te-a format, ce te-a ranit, ce te-a rupt emotional, este foarte important, vital uneori. A ramane agatat de povestile tale si a te comporta ca si cum s-au intamplat astazi te tine legat de trecutul tau si in prezent traiesti gol de tine. (Iulia R. Oroviceanu)

Slabirea legaturii cu creierul limbic si cu povestile care il sustin

Oamenii de stiinta sunt de acord ca nimic nu ramane la fel si ca cea mai buna teorie de azi se arunca maine la gunoi – si se simt in siguranta, stiind ca au capacitatea de a fi creativi si staruitori in a gasi descrieri noi si exacte ale mecanismelor universului.

Dar noi, ne agatam cu incapatanare de fapte asa cum le stiam, intrucat creierului preistoric nu-I plac schimbarile.

Avantajul unei crize de viata este ca poate impulsiona CREIERUL SUPERIOR , astfel incat sa putem trai, cu adevarat, un progres  insemnat si o transformare. Separati de intelepciunea neocortexului, speriati ca nu avem taria de a ne infrunta temerile, alegem si organizam faptele intr-o povestire care reflecta nevoia noastra de a crede ca am inteles perfect viata – indiferent de cat de nefericiti ne face ea.

Este greu sa recunoastem cat de restrictive sunt credintele noastre, cand adesea suntem rasplatiti pentru parerile noastre ferme si pentru intelelepciunea noastra de nezdruncinat. Ne convingem ca suntem foarte destepti si apoi ne trezim derutati, cand ne confruntam cu fapte care contrazic tot ceea ce stim. In acest caz, gasim adesea o cale de a integra in ideologia noastra, aceste fapte noi – POVESTEA NOASTRA PERSONALA – modificandu-le si denaturandu-le, daca trebuie, pentru a se potrivi. Avem o capacitate uriasa de a nega, atunci cand miza e mare si cand suntem in pericol sa pierdem dogma sau descrierea realitatii, asa cum o percepem noi.

O relatie noua cu Spiritul

Cand cortexul prefrontal  isi ocupa locul potrivit, in constiinta, mediind emotiile creierului primitiv, descoperim o noua relatie cu Divinitatea.  Nu mai proiectam asupra Divinitatii rolul de rege, stapan, comandant militar sau tata punitiv. Vechile perceptii despre Divinitate reflecta realitatea creierului limbic, in care exista o ierarhie de zei, arhangheli, ingeri pazitori, heruvimi, serafimi, sfinti, arhiepiscopi, episcopi, preoti si asa mai dearte, fiecare avand in stapanire propria sfera de comanda. Grecii antici isi proiectau anxietatea, cautand sa intre in gratie propriilor zei, care aveau reguli stricte cu privire la cine putea locui in Muntele Olimp. Zeii si zeitele se certau permanent, in ceea ce priveste interactiunile lor cu fiintele inferioare – cum ar fi titanii si oamenii – si ii tratau pe barbatii si femeile obisnuite, ca pe niste jucarii.

Respingand notiunile arhaice despre Divinitate, putem interactiona cu DIVINITATEA, CU ORIGINALITATE SI DESCHIDERE. Nu ne vom mai face griji ca Dumnezeu ne va trosni daca nu ii facem pe plac. Intelegem ca putem interactiona cu Divinul, fara rusine sau frica. Creierul nou este capabil sa inteleaga aceasta relatie, dar tematorul creier preistoric ne trage inapoi, in ghearele religiilor arhaice fondate pe teama si pacat.

In lumea spiritului

Pentru a scapa de lumea de competitivitate acerba si de temerile si poftele ei, este necesar sa renuntam la povestile noastre de victima ale unor evenimente trecute si ale problemelor actuale de salvatori ai celor mai putin norocosi, sau de prigonitor sau razboinic cu dreptatea in mana. Trebuie sa renuntam la falsa credinta potrivit careia puterea si pozitia depind de cate posesiuni avem sau de lucrurile pe care le acumulam – si sa fim dispusi sa cream o viziune sperioara, a rolului nostru in planul cosmic. E o diferenta intre a locui undeva si a trai undeva.

Locuim acolo unde ne tinem lucrurile si traim acolo unde ne este sufletul. Felul in care povestim iar si iar aceleasi povesti din trecut uimindu-I pe cei din jur care au auzit cum divortul ne-a socat, sau cum tatal era violent si agresit si din cauza asta……Creierul nostrum limbic ia in ras ideea ca am putea deveni mult mai mult decat am fost in trecut, prin alte mijloace decat forta bruta sau prin achizitionarea de lucruri noi. Ne aminteste de esecurile noastre si ne incurajeaza sa nu riscam sis a ignoram chemarea de a fi temerari. Nu-si poate imagina ca putem sa descoperim bucuria ideilor, frumusetea matematicii, emotia de a canta la un instrument musical, farmecul fizicii cuantice, placerea de a invata continu si sa cream ceva si mai uimitor in vietile noastre, decat ce a fost in trecut. (Alberto Viloldo – Initiere si Iluminare)

Ai grija sa nu iti flamanzeasca sufletul, omule!

 

Hrana sufletului

O parte importantă a procesului tău de evoluţie este acela în care trebuie să afli cu ce se hrăneşte sufletul tău cel mai bine ca să poţi începe să îi oferi acele lucruri. Încearcă să te regăseşti prin a te cunoaşte. Nu nega nimic. Află ce te face pe tine să te simţi bucuros, relaxat, începe să îţi oferi acele lucruri şi vezi cum îţi transformă atitudinea in fata vietii. Nu te mai lua după ceilalţi. Stii cum arata un om cu sufletul flamand? Stii cum se comporta? De cele mai multe ori se comporta ca un copil flamand..uneori agitat si plangacios la inceput, apoi furios si suparat iar daca nevoia nu ii este satisfacuta totul se transforma in agresivitate in interior si mai departe stiti ce urmeaza…Ai grija sa nu iti flamanzeasca sufletul omule, oriunde ai fi si orice ai face. Da-ti ceea ce iti bucura sufletul si vei vedea cum te transformi pe zi ce trece intr-un adult responsabil, implinit, demn de a fi un exemplu pentru ceilalti.

Tu eşti singurul care poate afla ce te bucură cu adevărat . Ia-ţi singur acele lucruri. Nu trebuie să-ţi dea nimeni voie. De-a lungul timpului ai acumulat un set de convingeri care te-au ţinut în propriile automatisme  şi ai uitat că eşti un om în schimbare şi că poţi să îţi schimbi alegerile, preferinţele, gusturile. Mulţi  nici nu au ştiut vreodată ce le place pentru că au rămas setaţi pe educaţia primită de la părinţi şi lipiţi de momentele în care făceau ce voiau ceilalţi şi nu ştiau că au voie să aibă propriile plăceri, preferinţe. Lasă-i pe ceilalţi să îşi facă propriile alegeri şi de azi începe să te concentrezi pe nevoile tale şi atât.

Eşti gol. Ai nevoie să găseşti acel ceva care te va umple. Bucuria vieţii… nu este neapărat un proces greu, dar nici simplu nu îţi va fi când, după atâta vreme de stat, începi să mergi din nou.

Cum spuneam, sufletul tău pentru a nu se stinge în tristeţe de tot, are nevoie de hrană variată… Nu te agăţa de ceilalţi. Ei nu îţi pot oferi hrană de calitate…ei doar te susţin.  Tu eşti singurul care are obligaţia să se hrănească.

Poţi asculta o muzică frumoasă şi să te simţi hrănit în acea zi.

Poţi să te răsfeţi cu o mică pauză de rutină, să îţi oferi o călătorie într-un parc sau loc nou şi să te simţi iarăşi hrănit în acea zi.

Poţi să ajuţi să ajuţi câteva persoane într-o zi să vadă şi latura frumoasă a vieţii şi să te simţi iarăşi hrănit.

Poţi să începi să îţi respecţi  corpul şi să te împrieteneşti cu el, să începi să dansezi, să alergi, să mergi la o sală de sport.

Poţi purta o discuţie cu cei dragi şi să le ceri iertare pentru momentele în care nu ai fost prezent.

Poţi face atât de multe lucruri mărunte care să-ţi hrănească sufletul. Ai nevoie de dorinţă, nevoie de a evolua şi încredere că vei fi ajutat în acest proces. Dacă nu începi să te hrăneşti, vei slăbi atât de tare încât nu vei mai avea resurse să începi să priveşti viaţa altfel…

Viata ta si energia de care dispui au calitatea pe care tu le-o dai. Este mai usor sa traiesti din inertie si intr-adevar, la inceput e nevoie de mult efort de a sparge tiparele si obisnuinta, insa ce izvoraste dupa ce faci toate acestea, te va sustine sa faci lucruri uimitoare pentru tine si ceilalti.

Lasa putin in urma toate rolurile pe care le indeplinesti si le joci zi de zi si invata un nou rol – cel de a te interpreta cat mai bine pe TINE. Poti sa o faci? Stii cine esti? Stii care iti sunt nevoile?

 

Abonare Newsletter

X