Ai auzit şi tu oamenii care se plâng că totul este aşa de trist în jur în ultima
vreme? Sau că nimic nu mai aduce fericire în viaţa lor? Sau că nu mai este nimeni care
să pară viu şi real? Şi eu am auzit deseori. Ne-am obişnuit să ne luăm plăcerea prin
intermediul celorlalţi, am creat ataşamente bolnave şi acum suntem lăsaţi în beznă să
vedem ce am făcut cu viaţa noastră. Este punctul în care e nevoie nu să te sperii, ci să
începi să observi şi să înveţi să construieşti din nou obiceiuri mai sănătoase.
Suflet minunat, chiar dacă toate luminile din jur par stinse, adu-ţi aminte
că tu ai în interiorul tău scânteia divină care poate reaprinde totul. De ce aştepţi tu
să te aprindă cineva când poţi aprinde tu. E posibil să fi uitat cum să faci asta.
Caută din nou să vezi ce te aprinde pe tine. Ce îţi creează plăcere cu adevărat?
Ce te face fericit? Nu căuta lucruri măreţe… Caută mici scântei la început… O simplă
plimbare singur în natură îţi poate retrezi stări de bucurie pură… Mâncând ceva ce îţi
face plăcere maximă îţi poate retrăi stări de pace, de siguranţă, care te vor ajuta să
conştientizezi că bucuria poate veni din lucruri mărunte… Oferă-ţi ceva ce îţi bucură
corpul – o rochie drăguţă, un obiect, un cadouaş şi lasă-te cuprins de recunoştinţă…
Învaţă să te ajuţi singur şi să îţi creezi momente în care să îţi ridici vibraţia pentru a
reuşi să depăşeşti momentele ce vor veni şi care îţi dau senzaţia că numai cineva te
poate scoate din ele. Nu mai eşti un copil neajutorat. Acum poţi face alegeri noi,
care să te aducă în starea de graţie… Nu îţi imaginezi cât de minunat poate fi să îţi
dai voie să fii fericit. Este posibil să ai tot felul de tipare, jurăminte în care tu să
crezi la un nivel foarte profund că nu meriţi să fii fericit, sau ţi-ai jurat că nu vei mai
iubi vreodată, sau crezi că viaţa e deşertăciune şi atunci nu te bucură nimic. Ar fi
minunat să poţi descoperi aceste tipare împreună cu un specialist şi să le poţi depăşi,
anula. Ai dreptul să te bucuri de propria ta viaţă şi experienţă pe pământ fără a
te simţi încorsetat, şantajat, fără a răni sau a permite să fii rănit. Odată ce tu vei
reuşi să faci aceste transformări în tine şi vei permite să aprinzi din nou flacăra vieţii,
abia atunci vei putea să aprinzi şi ce e în jurul tău… Nu e minunat să vezi că o mică
lumânărică abia aprinsă poate aprinde alte lumânărici? Şi apoi ele altele şi altele şi
altele. Suntem cu toţii în drum spre unitate şi avem nevoie unii de alţii. Ştiţi cine
vine cu flacăra aprinsă deja? Copiii… Ei vin cu viaţa, cu bucuria, cu acceptarea a tot şi
toate, dar din păcate, în loc să primim aceste daruri şi să dăm mai departe, uşor reuşim
să le stingem şi lor flacăra pentru că refuzăm să ne aprindem, şi în loc să îi susţinem,
le suflăm cu duritate peste cadoul lor minunat.E trist unde am ajuns cu toţii, dar
în noi stă puterea să înţelegem lucrurile la un alt nivel, să deschidem ochii şi să ne
aducem contribuţia la o altă lume… La o nouă viaţă… Dacă vezi o lumânare stinsă,
nu o critica… Vezi dacă o poţi ajuta să vadă că nu trebuie să rămână aşa… Ajut-o, nu
râde de ea… Ajut-o, nu te bucura că ea e stinsă şi tu arzi… Lasă să iasă compasiunea
la suprafaţă şi radiază în jur…
Oroviceanu Iulia Roxana – Terapeut si Psiholog
„Cand viata te provoaca la duel”